In aceasta pagina voi detalia modul in care mi-am obtinut echivalarea diplomei de doctorat (1999, MIT) intre anii 1999 - 2004. Documentul a fost redactat in 2006, adaugirile ulteriore sunt marcate in text. La sfarsit gasiti o lista de resurse pentru reintegrare.

Rezumat

Prezentare

Am avut un parcurs scolar atipic: in anul 2 de facultate am urmat cursurile pentru anii 2 si 3, apoi pe baza foii matricole din primii 3 ani de studii m-am inscris in 1993 la DEA (Diplome d'Etudes Approfondies, echivalent cu Master) la Ecole Polytechnique din Paris. Desigur, nu mi s-a cerut nici o diploma deoarece nici nu aveam asa ceva. In iunie 1994 imi obtin DEA-ul. Inainte de asta (februarie 1994) fusesem acceptat la scoala doctorala de la Institutul de Technologie din Massachusetts (MIT), fara a avea alta diploma decat cea de bacalaureat de la liceul de Informatica din Bucuresti, neechivalata si netradusa in nici o limba straina.

In 1993-1994 mi-am amanat anul scolar la Universitatea Bucuresti, unde eram in continuare student. Am promovat anii 4 si 5 pana in mai 1996, cand mi-am sustinut si licenta. De ce am facut asta? Pentru ca ma interesasem deja la Ministerul Educatiei cum sta treaba cu echivalarea diplomelor, si mi s-a parut mai usor sa dau examenele pentru cei 2 ani de studii care-mi mai ramasesera decat sa incerc sa conving functionarii Min. Ed. ca diploma mea de DEA merita echivalata cu cea de studii superioare. Intr-adevar, unul din cei 14 pasi pentru echivalarea diplomei de doctorat costau in a furniza fie diploma de studii superioare din Romania, fie atestatul de echivalare a ei la Min. Ed. [procedura s-a schimbat recent, noile cerinte sunt aici]. Insa cum eu nu aveam strict vorbind o astfel de diploma din strainatate, ar fi fost greu sau imposibil sa obtin vreo echivalare. Desigur, exista si varianta unei contributii financiare ex gratia catre functionarii implicati in proces. Despre aceasta procedura, care nu este deloc de neglijat, voi mai vorbi in cele ce urmeaza. Totusi la momentul respectiv inca refuzam sa contemplu aceasta posibilitate.

Prima faza

aug.1999 - septembrie 2001.

M-am intors din SUA in august 1999. Inca din iunie 1996 eram 'asistent de cercetare stagiar' (in concediu fara plata) la Institutul de Matematica "Simion Stoilow" din Bucuresti (IMAR). Pentru a obtine aceasta pozitie m-am folosit de diploma de licenta de la Universitatea Bucuresti. Asadar in 1999 am debarcat din SUA cu sotia si fetita de 6 luni. Eram platit 600.000 lei/luna ($40 la cursul de schimb de atunci).

Am obtinut imediat un post mai prestigios de 'cercetator', sarind etapa 'asistent de cercetare'. Conducerea IMAR mi-a luat in considerare diploma de la MIT acordandu-mi sporul de 15% la salariu ($6 pe luna). Totusi mi-au pus in vedere ca Academia Romana, forul tutelar al IMAR (adica functionarii care pot deranja) vrea sa vada echivalarile diplomelor, deci trebuie facuta echivalalrea. Am inceput sa adun cele 14 piese la dosar.

Aici merita facuta o paranteza. In paralel cu echivalarea doctoratului aveam cateva alte proiecte administrative, oarecum mai urgente:
1) innoirea buletinului, expirat.
2) obtinerea certificatului de nastere romanesc al fetitei (imposibil fara buletin).
3) inscrierea la asigurarile de sanatate, mai ales pentru fetita (imposibil fara CNP, care se da cu certificatul de nastere).
4) Cartea de sejur pentru sotia mea care e cetatean strain (imposibil fara buletin, asigurare de sanatate, certificatul de casatorie transcris; pentru acesta din urma se cer alte si alte hartii).
5) Preschimbarea permisului de conducere din SUA cu unul romanesc pentru a putea conduce prin Bucuresti minunata mea Dacie Nova GTi nou-nouta. Acest din urma proiect a durat un an si m-a imbatranit cu 10. Pana la urma l-am abandonat si am dat din nou examenul, reusind in extremis proba teoretica. In scimb, proba practica a fost usoara, de altfel chiar am mers pana la locul examenului cu masina mea, conduceam cu un permis international. Politistul examinator, afland ca sunt matematician, mi-a pus apoi in gluma o intrebare pseudo-matematica idioata, spunand "daca nu stii, nu-ti dau carnetul". Pana la urma totusi mi l-a dat.

Una dintre piesele lipsa la dosarul de echivalare era diploma de licenta. Dadusem examenul de licenta in iunie 1996 dar nu aveam inca diploma. A trebuit sa astept sa obtin buletinul de identitate ca sa pot merge la Facultatea de Drept sa-mi ridic diploma. Acolo programul era "martea si vinerea intre orele 10-12, miercurea intre 12 - 14". Am obtinut diploma dupa 3 incercari. Am fost tutuit copios de duduile care lucrau in acel subsol.

O a doua piesa lipsa era diploma de bacalaureat, pastrata in mod aberant de Facultatea de Matematica cat timp eram student. Am reusit sa o recuperez.

Am fost si la Minister sperand oarecum ca totul nu e decat o gluma proasta si ca voi obtine echivalarea fara munca. Insa totul s-a dovedit a fi cum nu se poate mai serios.

Mi-am facut copii legalizate dupa toate actele, inclusiv certificatul de casatorie proaspata transcris (trecusera deja cateva luni). Aici e de semnalat un abuz favorit al functionarilor: pretind acest certificat de casatorie "cand e cazul" ceea ce ei interpreteaza "cand exista", nu doar cand este vorba de o persoana care si-a schimbat numele prin casatorie. Desigur un domn casatorit (cazul meu) nu are motive sa-si justifice starea maritala in fata functionarimii. Totusi am facut-o si pe asta, doar ca sa scap de gura lor.

Am abandonat procesul in momentul cand am realizat ca nu cunosteam "doi profesori romani" potriviti pentru a-mi da referat privind continutul tezei.

A doua faza

Decembrie 2001 - ianuarie 2002

Trecusera 2 ani de la intoarcerea mea in tara. Eram din nou plecat pentru 1 an cu o bursa post-doctorala in Germania. Vestea cazu ca un traznet la mijlocul lunii decembrie: trebuia sa-mi echivalez diploma de doctor in termen de 1 luna sau riscam sa-mi fie imputat sporul de 15% pe ultimii 2 ani. Sigur, suma cu pricina nu merita efortul, insa imi era clar ca nu mai exista scapare. Asa ca am reluat echivalarea de unde o lasasem (adica de la zero). Mama mea, profesor universitar, a reusit sa ajunga la nu stiu ce "director" din MEdC care a acceptat sa primeasca de la ea dosarul in loc sa trebuiasca sa vin in persoana chiar eu, "impricinatul". Mai trebuia insa si facut acel dosar. Am petrecut 3 saptamani redactand diversele referate pe care se presupunea ca mi le vor face "profesorii romani" si incercand sa obtin prin internet foaia matricola de la MIT. Apoi mama a gasit doi profesori care au acceptat sa semneze acele referate, ca nici nu putea fi vorba sa faca cineva un referat intr-un timp asa de scurt. Dupa ce am reusit sa scriu doua referate in stiluri diferite, a mai trebuit sa fac inca un rezumat in romana. Nu imi amintesc prea bine detaliile, stiu doar ca pe 10 ianuarie 2002 am pus intr-un plic DHL (a costat 51 de euro adica tot sporul de doctorat primit de mine in 6 luni)  diversele hartii impreuna cu originalul diplomei de doctorat, pentru a fi aratat in momentul depunerii dosarului. Uzand din nou de pile si relatii, mama a reusit sal depuna. I-am decontat o parte din "tratatiile" pe care s-a simtit obligata sa le faca cu ocazia asta. Cred ca a pierdut doua saptamani pline cu problema mea. Am fost bucuros ca am scapat (sau asa credeam pe atunci...)

A treia faza

Octombrie - Noiembrie 2004

Revenit la IMAR dupa 3 ani in strainatate, am observat ca salariul meu era cam mic, chiar dupa standardele locale. Una dintre cauze: nu primeam sporul de doctorat. Mirat, am intrebat de ce nu mi se ia in calcul echivalarea facuta in 2002. Insa administratia IMAR, institutie de stat, nu avea posibilitatea sa obtina echivalarea diplomei mele de la minister. Trebuia sa o obtin singur si am fost avertizat ca nu e usor. Intre timp, salariile crescusera. In noiembrie 2004 primeam vreo 8.000.000 de lei adica 200 de euro, din care 15% incepe sa fie >0. Paradoxal, salariul mai mare ma facea mai vulnerabil la sicane administrative!

M-am dus in persoana la ministerul acesta (intrebandu-ma ce fac cei din provicie in astfel de cazuri). Acolo gardienii, foarte obraznici, nici n-au vrut sa ma lase sa intru pentru ca "nu era program cu publicul". Din nou, programul era facut dupa principiul "lunea si joia de la 12 la 14, miercurea de la 14 la 16" ca sa fie siguri ca va fi coada. Revin dupa cateva zile. O mare de oameni statea resemnata in niste 'tarcuri' amenajate de gardieni, sperand ca vor putea obtine vreo hartie pretioasa de la minister. Am plecat, iar pe scara, unul din gardieni mi-a propus serviciile sale. I-am dat 50.000 lei si mi-a spus ca-mi "da un bip" cand vine functionara de care aveam eu nevoie. Ne tutuim. I-am "dat un bip" iar el "m-a bagat in memorie".

Dupa 2 zile, primesc "bip". Nu pot pleca pentru ca am curs, dupa 1 ora merg acolo si intru, gardianul meu e la post, insa la camera 11 este mare aglomeratie. Neavand ce face, intru in camera 12, ma prezint si intreb daca pot fi ajutat. S-a dovedit ca functionarul de acolo ma cunostea dupa nume, baiatul lui fusese coleg de liceu cu fratele meu, am stat de vorba dar vizita asta nu s-a materializat cu nimic. Coada e interminabila, asa ca plec.

Dupa inca 2 zile, primesc din nou bip. Acum ma duc la timp si intru la camera 11. Acolo munti de dosare prafuite se afla in echilibru instabil pe tot felul de dulapuri ticsite. Doamna cu pricina cauta in mai multe astfel de dosare, dupa 20 de minute gaseste si fila mea si-mi decupeaza o diploma de carton. Dar ca sa o iau, imi trebuie diploma de doctor in original! Ii spun ca ma intorc repede. Caut un taxi (cam scump, ca asa sunt taxiurile de pe strada) si fug acasa, gasesc diploma si ma intorc la minister. Soferul e fericit. Doamna de la camera 11 e inca acolo, ii arat diploma si primesc bucata de carton in schimbul unei semnaturi. Asta e tot! La iesire, ii dau prietenului meu gardianul inca 250.000 lei, recunoscator. Si el e recunoscator.

...si astazi? (2006)

Procedura de echivalare a diplomelor nu s-a schimbat foarte mult. Ca noutate, un timp trebuia mers si in alta cladire a Ministerului pentru unele dintre formalitati (sau am pierdut eu etapa asta cand am depus dosarul din Germania), asta ca sa avem de-a face cu mai multi gardieni.
Salariile din cercetare continua sa creasca conform legii lui Moore (am ajuns in septembrie 2006 la 1500 lei/luna adica 430 de euro), din care 15% devin tot mai greu de ignorat...

Reactualizare iulie 2008

Procedurile sunt in curs de schimbare. CNRED a pus pe web conditiile de echivalare a diplomelor. Desi se pare ca nu ar mai fi nevoie de traduceri legalizate din limbile de circulatie internationala (art 15 din regulament), totusi in lista cerintelor pentru echivalarea doctoratului se regasesc potential zeci de pagini de traduceri legalizate. Iata ce imi spune ieri un absolvent de Princeton cu doctorat la Harvard: "Apelez la tine ca specialist in birocratia romaneasca sa imi traduci te rog paragraful de mai jos: programele analitice ale cursurilor efectuate pentru obtinerea actului de studii ce urmeazã a fi echivalat, în original sau copii legalizate, precum si traducerea legalizatã a acestora; Adica trebuie extras din course catalogue de la cursurile pe care le-am urmat?" Intrebarea despre traduceri legalizate este din pacate prea tehnica pentru expertiza mea insuficienta in domeniu.
Alt coleg nu a vazut ca rezumatul in limba romana nu e necesar daca teza a fost scrisa intr-o limba de circulatie internationala si a tradus zece pagini...
In sfarsit, o schimbare majora a avut loc in aparenta in iunie 2008 privind diplomele din Uniunea Europeana. Unele din aceste diplome, in anumite conditii, pot fi recunoscute automat. Formularile sunt insa atat de ambigue pe pagina CNRED (art. 11 si 12) incat nu ma pronunt in privinta existentei vreunei simplificari reale.

Reactualizare salarii: la nivel de associate professor salariul net in sistemul romanesc este aprox. 600 euro/luna, iar la nivel full professor in jur de 1200. La asta se adauga salariile din granturile PN2. Cu titlu de exemplu, in 2007 am avut venituri din granturi PN1 de aprox 300 euro/luna, deci per total legea lui Moore este in continuare valabila; granturile PN2 permit insa salarii de pana la 4300 euro/luna.

Reactualizare noiembrie 2008

Colegul de la Harvard a terminat echivalarea fara probleme. Se poate ca greutatile descrise mai sus sa nu mai fie de actualitate. E posibil si sa fie vorba de tratament preferential aplicat absolventilor universitatii Harvard, cea mai buna universitate din Harvard Square.

Anexa: Resurse pentru reintoarcerea in Romania (2008)

Interesat de echivalarea diplomelor? V-ar mai putea interesa:
Nu stiu daca bursele FP7 sunt compatibile cu bursele CNCSIS. Ambele sunt relativ usor de obtinut. E important pentru "cariera" sa aveti in CV un grant extern. Grantul CNCSIS pentru seniori e cel mai atragator, urmat de IRG, de ERG si apoi CNCSIS-juniori la egalitate.

Aditional, granturile PN2 permit angajarea pe perioada verii a celor care nu s-au hotarat inca sa faca pasul reintegrarii. Totul e sa fiti cooptat intr-un astfel de grant.

modificat 12 noiembrie 2008